Intervenția propusă are ca scop tratarea chirurgicală a adenomului de prostată endoscopic fără utilizarea unui laser.

METOARE ANATOMICĂ

Vezica urinară este rezervorul în care este stocată urina din rinichi înainte de a fi eliberată în timpul urinării (urinat).

Prostata este o glandă situată sub vezica urinară. Pentru a ieși din vezică, urina trebuie să treacă prin prostată, prin uretră.

Uretra este canalul prin care urina este expulzată din vezică.

HIPERTROFIE BENIGNĂ DE PROSTATĂ (HBP)

Creșterea volumului prostatei, legată de adenom de prostată sau hipertrofie benignă de prostată (HBP), provoacă obstrucție la trecerea urinei. Această obstrucție poate fi responsabilă de dificultăți de urinare sau de nevoi frecvente de a urina sau de complicații (pietra vezicii urinare (litiază), sânge în urină (hematurie), incapacitatea de a urina (retenție urinară) și infecții ale sistemului urogenital, insuficiență renală, etc.).

Intervenția chirurgicală este indicată atunci când tratamentul medicamentos nu mai este suficient sau în cazul complicațiilor.

EXISTĂ ALTE OPȚIUNI?

Tratamentul medicamentos este de obicei oferit ca tratament de primă linie, poate avea anumite efecte secundare și eficacitate limitată.

Se propune interventia chirurgicala atunci cand tratamentul medical nu mai este suficient de eficient sau cand apare o complicatie. Constă în îndepărtarea adenomului pentru a desfunda uretra (facilita trecerea urinei).

Alternativele chirurgicale sunt fie endoscopice, adică rezecția transuretrală a prostatei cu sau fără laser, fie pe cale chirurgicală deschisă sau laparoscopică.

Celelalte alternative, în special în cazul retenției urinare cu incapacitatea de a urina, ar fi fie să lăsați permanent un cateter vezical care va fi schimbat regulat de către o asistentă, fie să efectuați catetere de mai multe ori pe zi, pe care să le faceți singur. sau de o asistentă medicală. Aceste opțiuni pot fi luate în considerare dacă intervenția chirurgicală temporară sau definitivă nu este posibilă.

Chirurgul dumneavoastră v-a explicat de ce, în cazul dumneavoastră, preferă tratamentul prin rezecție endoscopică mai degrabă decât un alt tip de intervenție.

PRINCIPIUL INTERVENȚII

Procedura care vi se oferă se numește rezecție de prostată. Se poate realiza folosind diferite tehnici (rezecție, enucleare, vaporizare).

Acest tratament se efectuează pe o cale naturală, transuretrală. Constă în lărgirea canalului uretral prin îndepărtarea adenomului de prostată care îl înconjoară. Procedura necesită spitalizare (care poate fi efectuată în ambulatoriu în anumite cazuri).

PREGĂTIREA SPECIFĂ PENTRU INTERVENȚIE

Orice procedură chirurgicală necesită pregătire care poate varia în funcție de fiecare individ. Este esențial să urmați recomandările pe care vi le oferă urologul și medicul anestezist. Dacă aceste recomandări nu sunt respectate, intervenția ar putea fi amânată.

Se poate efectua o ecografie a vezicii urinare și a prostatei pentru a măsura volumul prostatei și pentru a evalua capacitatea de a vă goli vezica urinară.
Trebuie să-i spuneți medicului urolog și în timpul consultului de anestezie dacă urmați un tratament de subțiere a sângelui (antiagregare plachetar, anticoagulant).
Poate fi modificat înainte de intervenție.

O analiză de urină este prescrisă înainte de procedură pentru a verifica sterilitatea și a trata o posibilă infecție. O infecție urinară netratată duce la întârzierea datei operației.
Un antibiotic (antibioprofilaxie) vi se va administra sistematic pe parcursul procedurii urmând protocolul stabilit în unitate. Vă rugăm să raportați orice posibilă alergie la antibiotice.

TEHNICA OPERATIVA

Această procedură se efectuează sub anestezie generală sau loco-regională.

Chirurgul introduce un dispozitiv numit endoscop în canalul uretral care îi permite să vadă în canal și să localizeze prostata. Un resector permite tăierea prostatei în așchii sau vaporizarea prostatei în funcție de tehnica aleasă. Dacă nu sunt vaporizate, bucățile de prostată îndepărtate sunt trimise la laborator pentru analiză.>

În timpul procedurii, se utilizează un lichid electroizolant.
Un cateter vezical cu spălare este plasat la sfârșitul procedurii.

Urmărirea uzuală și informațiile generale

Cateterul vezical poate fi întreținut timp de una până la câteva zile, conform recomandărilor urologului dumneavoastră. Poate ajuta la spălarea vezicii urinare pentru a preveni formarea cheagurilor de sânge. Când urina care iese prin cateter devine suficient de clară, spălarea poate fi oprită.
Cateterul vezical provoacă iritația canalului uretral care se poate manifesta sub formă de arsuri sau spasme (dorință dureroasă de a urina în ciuda cateterului). Dacă este necesar, este prescris un tratament medicamentos adecvat.
Vi se recomandă să beți multe lichide pentru a limita sângerarea în urină (hematurie). De obicei, sângerarea în urină poate fi prezentă timp de câteva zile până la câteva săptămâni după procedură.

De asemenea, vi se recomandă să evitați activitățile fizice semnificative în luna următoare procedurii.
Nu se recomandă contactul sexual imediat după procedură. În majoritatea cazurilor, nu există o deteriorare a calității erecției, dar dispariția ejaculărilor este aproape sistematică. Aceasta se caracterizează prin absența emisiei de material seminal în momentul orgasmului. Acest lucru nu modifică, în principiu, senzația de plăcere, nici a ta, nici a partenerului tău. Cu toate acestea, este esențial să explici situația partenerului tău înainte de a relua activitatea sexuală pentru a evita orice reacții negative. Calitatea erecțiilor și libidoul nu sunt de obicei modificate de intervenție.

În anumite cazuri, tratamentul anticoagulant poate fi prescris sau reintrodus postoperator pentru a preveni riscul de flebită. Îngrijirea la domiciliu include injectarea zilnică de anticoagulant, dacă este prescris.
Pentru a evita durerea, tratamentul analgezic poate fi prescris pentru câteva zile.
Îmbunătățirea simptomelor urinare poate fi graduală în primele câteva luni. În acest timp, este posibil să aveți un impuls urgent sau arsuri în timp ce urinați.

În mod paradoxal, temporar s-ar putea să fii mai jenat.
Vă pot fi date prescripții pentru examinări suplimentare care urmează să fie efectuate înainte de consultația ulterioară. O scrisoare este trimisă medicului dumneavoastră curant pentru a-l informa cu privire la starea dumneavoastră de sănătate.

ALIMENTE

După procedură, bea mai mult timp de câteva zile. Acest lucru ajută la îndepărtarea resturilor sau a sângelui care se poate acumula în urma procedurii și reduce riscul unei infecții ale tractului urinar. Ar trebui să bei aproximativ 2 litri de apă pe zi (aproximativ 10 pahare) și uneori mai mult dacă urina nu se limpezește. Pe de altă parte, nu este nevoie să bei mai mult dacă urina ta a devenit galben deschis.
Nu există restricții alimentare speciale în urma acestei proceduri.

SIMPTOME URINARE

Zona care a fost operată necesită adesea câteva săptămâni pentru a se vindeca. În această perioadă, este posibil să aveți iritații sau arsuri ale canalului urinar atunci când urinați. De asemenea, puteți experimenta nevoi urgente sau mai frecvente de a urina, inclusiv noaptea. Cel mai adesea, aceste simptome sunt minore spre moderate, se diminuează treptat în timp și nu necesită tratament special.

Dacă simptomele dumneavoastră urinare se agravează sau nu se ameliorează:

• dificultate la urinare,
• dacă urina devine tulbure sau urât mirositoare
• în caz de febră,
• dureri abdominale, lombare sau genitale, adresați-vă medicului dumneavoastră sau urologului.

Sângerare urinară

Este obișnuit să existe ceva sânge în urină, mai ales la începutul urinarii. Prezența sângelui poate persista sau reapărea până la 4 săptămâni după procedură. Acesta este un proces comun în timpul vindecării. Bea mult și în mod regulat, astfel încât urina să se limpezească, apoi suficient pentru a păstra urina o culoare galben pal.

Dacă aveți sângerări semnificative sau dacă nu mai puteți urina din cauza coagulării (cheag de sânge în urină), adresați-vă medicului dumneavoastră sau urologului. În caz de retenție urinară (incapacitate de a urina), mergeți la cel mai apropiat departament de urgență.

ANALIZA URINEI

O analiză de urină (ECBU) este uneori solicitată în funcție de simptomele dumneavoastră postoperatorii. După rezecția endoscopică a prostatei, cel mai adesea apare leucociturie (prezența leucocitelor foarte numeroase) și hematurie (globule roșii în urină). Aceste două anomalii sunt obișnuite și indică o vindecare continuă. Nu sunt necesare antibiotice dacă nu există destui germeni.

URMĂRIREA POST-OPERATORIE

Consultația postoperatorie are loc în săptămânile următoare operației. Urmărirea constă în evaluarea ameliorării simptomelor urinare și a calității bune a golirii vezicii urinare. Poate fi prescrisă o analiză de urină pentru a căuta o infecție și o ecografie cu măsurarea reziduurilor post-mictionare.
Monitorizarea prostatei este apoi efectuată de obicei o dată pe an de către medicul urolog al pacientului sau de către medicul curant. La câțiva ani după operație, poate exista o recreștere a țesutului prostatic, ceea ce poate duce la reapariția simptomelor. Cancerul de prostată poate apărea de la distanță în restul de prostată, fără ca acest lucru să fie legat de intervenție.

RISCURI ȘI COMPLICAȚII

În majoritatea cazurilor, intervenția care ți se oferă are loc fără complicații. Cu toate acestea, orice procedură chirurgicală implică un anumit număr de riscuri și complicații descrise mai jos.
Unele complicații sunt legate de starea dumneavoastră generală.

Orice procedură chirurgicală necesită anestezie, fie local-regională sau generală, care prezintă riscuri. Acestea vă vor fi explicate în timpul consultației preoperatorii cu medicul anestezist.

Alte complicații direct legate de intervenție sunt rare, dar posibile.

COMPLICAȚIILE COMUNE TUTUROR CHIRURGIELOR SUNT:

• Infecție locală, generalizată
• Sângerări cu posibil hematom și uneori transfuzii
• Flebita și embolia pulmonară
• Alergie COMPLICAȚIILE SPECIFICE INTERVENȚIILOR SUNT ÎN ORDENA FRECVENȚEI:
• Sângerarea în urină poate duce la formarea cheagurilor de sânge care obstrucționează cateterul vezical (imediat postoperator) sau mai târziu după îndepărtarea cateterului vezical. Aceste cheaguri pot duce la retenție urinară (incapacitate de a urina). În acest caz, poate fi necesară plasarea unui nou cateter vezical. Spălarea vezicii urinare cu o seringă poate fi utilizată pentru a permite curgerea urinei.
• Sângerare majoră care poate necesita o transfuzie de sânge
• Poate apărea o reapariție a sângerărilor în urină în timpul primei luni (numite și escare) necesitând, în funcție de severitate, o bună hidratare, instalarea unui cateter vezical sau chiar spitalizarea. Rareori, reoperarea poate fi necesară pentru a elimina cheagurile de sânge din vezică.
• O infecție urinară poate determina urologul să prescrie un tratament cu antibiotice și să verifice dacă vezica urinară se golește corect. Dacă aveți febră sau arsuri urinare, nu ezitați să contactați urgent medicul dumneavoastră sau urologul.
• Retenția urinară (incapacitatea de a urina) este o posibilă complicație chiar și în afară de sângerare. Un cateter vezical este apoi plasat timp de câteva zile, înainte de a fi consultat din nou de către medicul urolog.
• Incontinența urinară este rară, cel mai adesea tranzitorie.
• În cazuri rare, poate apărea îngustarea secundară a canalului uretral sau a colului vezicii urinare, ceea ce poate necesita una sau mai multe reintervenții.
• Rareori, dacă se folosește energie electrică monopolară, simptomele pot apărea imediat sau în ore după intervenție, cum ar fi dureri de cap, vărsături, tulburări de vedere și de conștiență, scădere a sodiului din sânge (se numește sindrom TURP)
• Pot apărea complicații excepționale și necesită reintervenție:
  • -Stenoza unui orificiu ureteral
  • -Perforarea vezicii urinare
  • -Perforație rectală
• Infecția simfizei pubiene (simfizită)